Când vreau să fur o vagă-ncredințare,
În mine stă oștire fără țintă.
Dacă-mi impun să-mplânt în piept o flintă,
Blajinii cer nedomolit iertare.

Când desfrânarea-mi e răzleață gintă,
Domnesc trândav oceane de-mbuibare,
Iar când m-afund în aprigă uitare,
Răsar mieroase voci râvnind să mintă.

Toți cei ce viețuiesc după știință
În trupul meu vor împlini avid
Menirea lor, eternă neputință

De-a ridica n jurul meu un zid.
Ființa mea trăiește în ființă,
Iar individul chiar în individ.




25 aprilie 2004