Nu mai gândesc la chipul zilei stinse
Și-am așezat zăbrele pe rostire,
Ca să-mi găsesc făgaș de învecire,
Un drum îngust sub crengi de brumă ninse.

Când m-am trezit în sala de primire,
Am retrăit sub căutări învinse,
Spirala urmei, joc pe scări întinse,
Iar teama-n jur nu picura-n potire.

N-am scos din carte litera ritmată,
Nici n-am crezut vocala de aed,
Ci am lăsat uitarea îngropată,

Ca la un rost statornic să asced.
Credință de-aș avea, adevărată,
N-ar trebui în zborul meu să cred.