aici sufletele lasă dâre de curiozitate ca melcii
totul pare o sală de lectură a ochilor pierduți
o cantină a săracilor cu duhul în care sunetul
ține loc de felul unu doi și trei

colorați cu miere ne lingem buzele otrăvite
de parcă lumina ar fi fătul jerbelor uscate adineauri
miroase încă a inocență și a obraz proaspăt ras
așa cum miros morții îmbăiați de străini

frunze de pătlagină opresc sângerările înserărilor
îmi pun pe răni lipitori și mă uit mirat
cum eu le vindec pe ele golindu-le de sine
pielea lor roșie-brună mi se întinde pe piele
de parcă iubirea de înalt ar fi o boală venerică

de silă apele fac în jurul meu cercuri
pășesc un vid fără margini și fără formă geometrică
e prima oară când simt în plexul solar că o rază
a fost tăiată din părul tuturor samsonilor neiubiți

statui de praf țin cărți de praf timpul curge în forme
de sticlă suflată prin oasele zeilor preistorici
îmi putrezește strălucirea sub cascada uitării
și un deșert umple gropile soarelui-clepsidră