Măicuța mea

Credința mea nu mută nici-un munte:
Dar când te mângâi, mama mea, pe tâmple,
Parcă Te mângâi, Doamne-al meu, pe frunte,
În liturghia gesturilor simple.

Credința mea nu vindecă bolnavi:
Dar când te-ntreb, măicuța mea, ce faci,
Minunea ta o dărui la săraci,
Și iau puterea Domnului, cei slabi.

Credința mea nu dăruie minuni:
Ci mici iubiri, pe care-abia le vezi,
Măicuța mea, cu ochii tăi bătrâni,
Și nici nu vezi, cu inima - le crezi.

Credința-mi nu te apără de șerpi:
Doar sufletu-mi, potir curat, îl Þine
Pentru măicuța mea, și pentru Tine,
Iisuse, să mi-l aperi, să mi-l ierți...