Ma strange departarea cu gheara ei de fier,
Pe strazi-zapada multa,cu fulgi de nea si ger
Ma regasesc pe strada,in ceasul cel tarziu,
M-a-nvaluit cu mantia,amurgul cenusiu

Iar vantu-mi bate-n fata cu vorbe goale,mute,
Aceasta departare durerea imi ascute,
Mi-a devastat tot trupul,cu suflet si cu gand,
Dar mi-a ramas speranta c-am sa ma-ntorc curand.

Sunt singur,sunt departe,in oraselul trist
Cu mentorul meu laic,un biet medicinist...
Acesta mi-e refugiul demn de toata mila:
Sa mor asa-n duzina...cu de-a sila!