agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-28 | |
Și m-am întors la tatăl meu păstorul
Ca să mai sorb un dram de-nțelepciune Căci prea devreme m-am zvârlit în lume Și prea-ndrăzneț și ‘nalt imi fuse zborul Din stâncile mândriei prinse-n ceață, Orb nu văzui pământul că-i aproape Și căutai un ideal de viață Un vis deșart ce-mi stăruia sub ploape... Ca să-l ating zburat-am în delir Sus tot mai sus spre cer, Dar mi-era frig și prea eram stingher... Și tot atunci mirifica himeră Spre care mă-ndreptam și-mi stăruia in față A tot slăbit și a pierit în ceață, Pe afeliu am fost o clipă efemeră. Și m-am trezit căzând, zâmbind, necunoscând Încă durerea unei căderi în gol, Lăsând în urma mea precum bolidul Șuvoi de foc în noaptea siderală, Lumini ce colorau trecând prin zidul Materiei, cromatica paletă boreală. M-am prăbușit, dar n-am murit... Căzând pe pat de flori, pesemne hărăzit Mi-a fost să mistui încă mult în mine Durerea unui ideal neîmplinit. Eram întreg și sângele îmi clocotea în vine Și răbufnea afară în lacrimi preschimbat, Și am alergat spre locul din care am plecat Cu capul sus odată, acuma aplecat. Căci iată fiul, omul și acum rătăcitorul Se întorcea acasă însângerat de vise... De aceea m-am întors la tatăl meu păstorul Deși știam prea bine că tatăl meu murise... 28 ianuarie 2005
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate