La început făgăduisem să tac, dar apoi, dimineața,
V-am văzut apărând cu cenușa în porți,
Semănând cum se seamănă grâul, cenușa,
Și n-am mai putut, și-am strigat: Ce faceți? Ce faceți?
Pentru voi am nins toată noaptea deasupra orașului,
Pentru voi am albit toată noaptea: o, dacă
Ați pricepe ce greu e să ningi!
Aseară de cum v-ați culcat am ieșit în văzduh.
Era întuneric acolo și frig. Trebuia
Să zbor până-n punctul unic în care
Vidul rotește în jurul lui sorii și-i stinge
Și eu trebuia să mai pâlpâi o clipă în unghiul acela
Ca să mă-ntorc ningând printre voi.
Orice fulg l-am gândit, cântărit, încercat,
Modelat, lustruit cu privirea,
Și acum cad de somn și de oboseală am febră.
Vă privesc semănând praful focului mort
Peste alba mea operă și zâmbind vă destăinui -
Or să vină ninsori mult mai mari după mine
Și tot albul din lume va ninge pe voi,
Încercați să pricepeți legea lui de pe-acuma,
Or să vină uriașe ninsori după noi,
Și nu veți avea destulă cenușă,
Și copiii de mici învăța-vor să ningă,
Și-o să-acopere albul slaba voastră tăgadă,
Și intra-va pământul în rotirea de stele
Ca un astru arzând de zăpadă.