locuiesc în fiecare viață într-un alt bob de strugure...

cârceii și butucii Viilor mă hrănesc
cu idei verzi, galbene sau roșii,
depinde de timpul și soiul în care fost-am așezat.

ce mirific e să te legeni între pământ și soare,
și să vezi la marginea vieții, prin pielița de bob,
un Grădinar de pe rod că te culege!

dar, indiferent lumea în ce culori o văd,
n-am decât o disperată rugă
în astă viață și-n viețile ce or urma:
să nu-mi mai intre Viespile în ochiul plin cu vin,
că mă doare tot drumul până intru-n viața următoare!