Luna s-a închis într-o crăpătură de cer
Și stelele s-au prăbușit la marginea pământului.
De câțiva ani încerc să le ajung,
dar ori de câte ori mă apropii se duc și mai departe...
Dac-aș construi mașina timpului poate aș regăsi cerul pierdut.
Însă eu aș fi aceeași
și el ar plânge iar.
Vina mi-ar chinui toate visele,
m-ar blestema viața și dragostea lui,
m-ar blestema și timpul.
O sa întind sufletul mai sus și mai tare,
să-l rupă furtuna în trăznete.
Atunci poate îl voi ierta.
Și Dumnezeu va ține iar cu mine
și-mi va da cerul inapoi.