și Dumnezeu a creat apoi suprarealul





( Constanței Buzea )





multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine
într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb



mi-am schimbat pielea poemelor cu una mai leneșă,
am învățat să creez tensiuni incipiente între cuvinte ca
între partenerii întâmplători de dragoste ce nu se ating,
am pus în relație de contiguitate texte cărora istoria
grafologiei le prezisese un viitor cvasidisjunctiv așa cum
se înșiruie pe aceeași traiectorie teoretică bizare consecutive
miezuri ale lucrurilor,
am mers în vârful picioarelor până la linia orizontului fredonând
o arie celestă de Kitaro și m-am lăudat apoi că la capătul lumii
e chiar capătul lumilor unde prețurile camerelor de
hotel sunt mult mai convenabile,
am început să-mi dezosez strigătul prin care
umpleam nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă,
m-am prins în horă cu dansatorii greci
strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare,
mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar
de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții



dar eram prea aproape de mine și mestecam în fiecare zi
lujerul de cucută al sinelui iresponsibil
înghițindu-mi memoria picătură cu picătură
până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi
hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice




și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă
în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor,
liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur,
liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez,
liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac, liberă să nasc,
liberă să văd, liberă să-mi rotunjesc coapsele,
liberă să-mi adun strălucind rămășițele
între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile
ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele despre El




așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare,
cu ochii pe ceas și adulmecându-L,
un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică
în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun
cum ochiul hipermetrop al liniștii