Imensă pare mâna
dacă privesc in gol,
când sunt frate cu Luna
și mă prefac în nor.
Iar văr îmi este vântul
ce-mi poartă haina grea
de-mi ascultă cuvântul
și face voia mea.
Și Soarele mi-e frate
în zi îi potolesc,
dogoarea ce ar arde
pământul ce-l umbresc.
Surori mai am și ploi
și stropii lor, nepoții
ce se transformă în noroi.
Sunt fiul zilei și al nopții.