Purtăm două morminte-n priviri…
Adânci, nesfârșite,
din neguri și lumini.

În ele îngropăm munții și mările,
cerul și zările, stelele, florile…,
când le privim.

Unele se nasc acoperite, închise…
și țin în ele
esențe din stelele stinse,
căci lumina nu are mormânt.

În ochii noștri se ascunde
Și doar atât.