Ca pentru un amestec de ‘sunt’ și ‘ești’,
Curgerea vremii de la greci te cugetă,
Iubirea te rotește altfel
și vântu-ți dă fiorii competiției.

Am luat foc de tine prin dor rostogolit,
Și tu, flacără olimpică,
Închizi căldura și-n alte suflete,
hrănindu-ți inima cu sens multiplu.

Deși cosmosul tău sferic e-n altcineva,
prin dreptul meu elementar,
la fiecare patru ani,
te voi ierta.