agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3083 .



poezia
poezie [ ]
ma crezi sau nu, eu cred

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dordrag ]

2005-02-15  |     | 



Poezia, este-nsemnul pitulat între străbuni,
Ce-a dat știință și putere celor ce-au fost găsiți buni.
Semnu-astralilor ce viața apărau în lumi eterne,
Și al celor care viață semănau în stele,
Pe când lumea doar visase, nu călcase peste ele,
A ei carne nu lăsase moartea morților eterne.
În vechime era matca și-nfierarea celor sfinte,
Sâmburii din care știința, răsări și-a dat ‘nainte.
Căci pe-atunci, pân-a fi semne, erau vise și eresuri,
De-asta ea, veni în lume, ca s-aducă înțelesuri.

Din poeți născuți din oameni, apărut-au filosofii,
Iubitori de-nțelepciune și deschizători de sensuri.
Din poeți aleși de ceruri, apărut-au mesagerii
Purtătorii celor sfinte, dătătorii de putere.
Din ceilalți, venit-au valuri, fiecare cu-alte versuri,
Unii, cioplitori în piatră, alții-n alte universuri.
Mai întâi la vise drumul au dat liber pe pământ,
În descântec așezat-au ce trebuia să fie gând.
Mai apoi din poezie scuturi și-au făcut și nori,
Spre-a putea s-ascundă ceea, ce-i făcea nemuritori.

Fiindcă drumul printre oameni, chin le-a fost sfâșietor,
Îi găsim pierduți prin lume, goi, flămânzi, uscați de dor.
Pentru ei ce poartă taine, viața, darul uimitor,
Este-o lunga suferință, veșnicii ce-nvăț să mor.
Toată poezia lumii, este-o lume-n lumi de vis
Ce cuprinde-n astă lume tot ce fi-va de cuprins,
Șoapta vieții însăși este, dar schimbată spre-a fi scut
Celor ce se trag din stele și pământ și-au pus în trup.

Dacă v-au pierit poeții, fiți atenți mai mult la sensuri,
Ei sunt însăși lumea care s-a pierdut neștiind, de versuri,
Iară liniștea din ceruri, semn a fost mereu de moarte,
Poezia-i sunet-viață, iară viața este-o carte.
Doar atunci când tac poeții, însăși viața vrea să tacă
Iar de tace însăși viața, moartea-n viață se arată
Cuprinzând cu neființa-i orice matcă,
Singură, iubirea, poate din nimic sunet sa facă.

Poezia, este semnul meu prin lumea voastră,
Poezia, este ruga voastră-n lumea noastră,
Iar ruga niciodată nu se las-a fi uitată,
Cum nici inima în lanțuri nu va mai putea să bată.
Și-alte aripi își va face scuturându-se de moarte
Din Lumina Lumii ca să bea-și va face parte.
Poezia-i umbra zilei în născarea dimineții,
Legătura dintre ființe și ființare… sunt poeții.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!