Poetii zboara, cu aripi de inger
Pe coama, de simtire si cuvinte-a poeziei
Sunt cei ce-ncanta existenta toata,
Doar cu un vers… din mestesugul penei lor
Cei ce prea bland ne-nlacrimeza
Cu un miraj de bucurie sau amor,
Extreme asta-i rostul si destinul lor
Ei ne invata sa traim si cine suntem
Petale si ramuri, ale iubirii fructe
Tot ce vor, acei poeti ce-n versuri ne incuie
Si tu si eu, ce suntem sigur nu mai mult
De atat, Ce sa mai vrei eternitate?
O ai intr-un cuvant, a ta e toata!
Eu voi ramane deocamdata
Poet sau Inger decazut
In lumea asta muritoare, Paradis
De ce mi-ar trebui cand am aici
Un vis si al meu si sa-l traiesc!