Ce este omul?
O larvă-a decadenței?
Este oare rodul
Desfrânării, penitenței?

Trăiește în mizerie
Hrănindu-se cu ură,
Rob al ereziei
Plătind căință dură.

Este urât la vorbă,
Stricat de moșii lui,
Pălește fără noimă.
Bastardul nimănui.

Prostia îl salvează
Și spusele-i cu tâlc,
Credința-l coronează
În fiecare rând.

Păcat că suntem oameni
Și nu sărmane animale
Că ne-am pierde-n lacrimi,
Ne-am sugruma viețile hoinare.