Un zâmbet trist îmi trece
pe buzele uscate,
când vânt uscat și rece
îl simt tot mai aproape.
E vântul dureros
ce-n suflet dă navală
cu un cântec duios
de forță siderală.
Năvalnic se izbește
cu coama transparentă,
cuvânt ce nu vorbește
în stare aparentă
de zidul nevăzut
în straie de hoinar
ascuns în minte surdă
la margini de hotar.