Să ne ridice,
palma universului coboară,
Ne duce-n pomul vieții spre porți
ce nu se închid,
Ca fumul în furtună palma zboară,
ecoul nostru ștergând al lumii sens perfid.

Copacu-n soare
e umila noastră umbră,
ni s-au mușcat păcatele din frunze,
Și ne-am găsit
scăpând de așa-numita lume sumbră
în paradisul jefuiților de frunze,
a altor ramuri goale.