am incercat sa zbor,
purtat pe aripa iubirii,
dar ea nu m-a vrut
lasandu-ma prada pierii.

nicicand nu vei sti gandurile acestea,
si chiar de le vei afla ... la ce bun?
e vremea tarzie si ploua afara,
cu lacrimi de cer, printre cosuri cu fum.

a fost de-ajuns sa-ti vad o clipa, numai, ochii,
iar ei m-au vrajit cu lucirea din ei,
si gandul meu nu a mai vrut sa ma asculte,
pierzandu-se-n dansul cu alte abia nascute idei.

am fost prins in vartejul dansului lor
si purtat m-am lasat intr-o lume de vis,
mi-am pierdut mintile si am crezut ca visul e-aieve,
dar totul s-a dus, iar visul s-a stins.

e furtuna in mine, furtuna afara,
iar cerul isi striga prin tunet durerea,
obosit e si el de atata-ntristare
si plange cu lacrimi amare ca fierea.

a tunat si zgomotul greu se-mprastie-n noapte ...
ii raspunde ecoul iara si iara,
in mine doar ploua cu lacrimi de suflet,
cautand amintiri dintr-o alta viata fugara.

04.08.2004