Preacurand au tacut clopotele,
la asfintit de seara,exilandu-si
sunetele prin inimi pustii,
preacurand ai parasit manastirea sufletului meu,
acum cand te asteptam ca pe un zeu
poate au amutit si vanturile,brat la brat cu pietrele
si preacurand s-a stins focul din vatra,
ai uitat sa mai spui:Ma iarta!
caci clipe vin,iubiri se duc,
ma voi rataci din nou in amintiri
despre ce ar fi putut fi cu simfonia
clopotelor trase peste inima noastra,
cu pictura marii inghitindu-ne valurile,
cu diminetile regasite printre zei!
Te mai astept... am facut un rost din asteptare,
iubita mea ce doare, ca o nastere din soarta!