Oare nu te poti bucura de sarutul meu sincer,
legata inca de vagoanele amintirilor ,
nu vrei sa te arunci inca in emotia
revederii iubirii din zambetul meu?
Oare e prea dulce sarutul meu nascut din fragi
si dospit in fascinatia regasirilor ,
si, ca si cum regretele ar avea aripi,
te lasi zburatacita in panzele lor gri...
Oare nu vrei sa renunti acum la iluzia tristetii,
in schimbul unui sarut venit de departe,
din misterul nasterii universului?
Si colorandu-ti viata-n forfota iubirii dulci,
sa vii si sa nu te mai duci,
cu inima de tinerete plina, ardoare-n chip
si templu sfant de dragoste,cununa!