Fum de țigară dansează în lumina unui bec.
Piruete stinse de lumină
Se sparg de ziduri ce păzesc uitarea.
O muzică lipsită de aer
Se înăbușă în feerie de scrum în foc.
Vals aprins de clipe stinse,
Mă orbește scena unui fum dansând
Pe un tango învechit de amintiri
Suspinate pe la colțul unor străzi prăfuite
De hârtii aruncate în vânt nebun.
O floare încă mai zboară deasupra unui
Fum gri de martie...
Și același fum îmi joacă valsul repetat de atâtea ori
Dar am orbit de tristețe și am rămas cu imaginea.
Doar un fum în fața unui bec.
Poate că sentimentul e prea mare...
Și mor, o muzică grea îmi cântă trecerea,
Þigara e pe jos stinsă de propriul fum.
A murit și ea...