Aștept la nesfârșit să apară mirarea din glas

Să se schimbe vremea, să apară soarele și aici
dar nu e atât de simplu, numai eu îl pot aduce
să îl grăbesc puțin, nu pot aștepta la nesfârșit

Respir șoapte pe care nu aș putea să le rostesc din nou

O să alerg după ultima cursă, o să pierd întunericul,
îl schimb cu lumina zilei, ziua ce nu se grăbește sa vină
mă sufoc și nu mai am puterea să respir șoapte

Privesc prin tine, știu totul și totuși nimic

Dar cu fiecare clipă totul devine ceață și fum
ai grijă cu cine vorbești data viitoare, sunt sigură
că de data asta nu vreau să mai privesc prin tine

Mi-e somn și mi-e rău, atât mai gândesc

Revin pe pământ sau mai stau să plutesc?