agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-09 | |
Copiii așteaptă pe garduri
Copiii așteaptă pe garduri până termină părinții lor casa. la sat soarele are o altă relație cu pământul, de asta și copiii, și oamenii preferă să umble desculți. diferit de oraș, boul și vaca au altă considerație aici. iar lucrurile noi nu se înțeleg niciodată, decât la sfârșitul lor, după roadă. simultaneitatea cunoașterii cu realitatea nu are preț și nici geambaș. acest nud e îmbrăcat în locurile satului cu niște haine mai vechi și cu înțelesuri care nu se știu, ci numai se practică. n-aveam nici o taină când m-ai tras de haină să-mi arăți ceva. și ca un copil am pus întrebări. n-aveai nici o caină când te-am luat în taină să-ți arăt de sus întocmai ce-am spus. și, ca un copil, adormeai ușor, ascultând pe somn un disc de vinil cu povești de iubire urcând peste pleoape, până sub arcade, acolo unde se mai găsește ceva din culcușul somnului. ți-am luat chipul în mâini și părul tău trece prin ele ca printr-o furcă de tors. te prețuiesc cu vârfurile degetelor ca pe un fir din care am să-mi fac flanel și ciorapi. mai ascuțiți la vârf, acolo unde se încheie. și de mai rămâne ghem, am să înconjor cu tine de patru ori casa. și-ți frâng mijlocelul cum frânge lăutarul într-o improvizație ritmul unei doine găsite la babe. te învârt pe cergă – bocâță fierbinte cu dungi de la plită, mai roșii, mai arse, urme de la tuturigi. aluatul tău dintr-o făină albă l-am crescut în trochiță, cu zeamă de prune, adusă cu ulcica de lut și scufundată în marginea butiei. frunză verde de trei timpuri, strălucirea ei din ochi tot de la babe o are când trec negre peste câmpuri cu sapele în spinare. foaie verde-mbucătură de bocâță pe cearșaf, Doamne, ce fulgerătură am în carne – epitaf!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate