în vid?
despre ce să vorbească?
ce cînturi oare ușor să șoptească
la urechi? un cîntec, o muză:
violete cercuri, vitralii somptuase amuză
pe cine? pe ea, a mea Muză
îmi insuflă, scînteia, efortul efemer si etern
în nimic se propagă și "nimic" îmbibat în eter
ajunge jucăuș pe jumătate, jumătate refren
în juxtapunerea justei joi într-o vineri,
acea Vineri ce vine vivace spre mine
lasă jos masca și, în nimic dibace,
se lasă ea însăși pe mine, iar eu cu ea ma închid
în vinele viței, în verdele vieții,
în vid.