agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1211 .



bunii, tu și lecția de zbor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andadela ]

2005-03-12  |     | 



Aș fi vrut să îmi văd bunica
țesând la război, ori pe bunu'
venind din alt război, agale,
cu ochii scrutând zările să-și
vadă fetele, trei, și pe mama,
țânc mic, alergându-i în brațele
obosite de-atâta praf de pușcă,
bocancii mari și roși călcând
molcom drumul dinspre pădure
până în vale, unde își va fi
spălat obrajii de vântul drumurilor,
și palmele mari, aspre, cum i s-or
fi odihnit în apa limpede ca roua.

eu n-am știut decât să îl pun
pe ălalalt bunic să mă tragă
cu sania prin zăpezile burgului.
să ne strângă pe toti copiii lângă
mustața-i scurtă, să îl înghiontesc
să ne spună povești, să necheze
ca un bidiviu prin basmele cu zâne
pentru care părul nostru era mereu
prea scurt, cum scurte ne-au fost
și mâinile să îl îmbrățișăm când
a mers departe. ne lăsase vorbă
să tăiem cocoșul cel mare, să avem
grijă să nu se rătăcească iepurii
mici printre lemnele din poiată
și mai ales să îi culegem caprei
frunze crude, din duzii de la gard.

și-mi zdreleam mereu genunchii,
mereu împiedicată printr-o vreme
în care îmi aduceam de pe cerul
poveștilor zmei de hârtie, să aud
cum le șuieră vântul prin aripi,
să casc ochii mari la zbor când,
ca săgeți de văpăi, treceau prin
asfințit pescăruși și rațe sălbatice.
și-au încrustat aripi pe umerii mei
hultanii din poiana cu maci cruzi
și îmi răsar bujori pe sâni când respir
vântul ce mi te-aduce în aer, în sânge
șoptindu-mi blând, ca bunul: vezi
stelele? urcă-le cu privirea, hai, sus.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!