durerile surde in teasta si-n pintece
parca-s un tipat de sirena
simturile imi sint mai ascutite
de cind iarna a devenit un nou anotimp.

il simt in vintrele mele se numeste primavara
il cunosc mai demult si vreau sa ies dupa geamuri sa
vad cum ii creste iarba.

nu ma opresc gardienii de piatra
e doar simtul comun ce ingheata
orice vointa.

bariere de noapte pe care le trec pina la un loc
unde incepe mintea-mi sa joace
un joc de anotimpuri pierdute.

inchid intre peretii in numar de patru
patru anotimpuri de soarta
si-i numesc iarna primavara si toamna
si anotimpul meu fara noroc.