agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-17 | |
Un fel de poem dintr-un fel de iarnă
În noaptea de Crăciun am să aduc din oraș o imagine cu brazi înzăpeziți și un gest plictisit. într-un context favorabil, cu o mână ascunsă, le voi lipi pe amândouă de obrazul tău de o sângerie căldură. afară, au ieșit vecinii noștri dinspre viață și se plimbă liniștiți pe străzi, fiecare cu cine l-a găsit acest timp, alții au câte-un cățel de mai de mult… mimează binele și chiar fericirea. zâmbetul meu ți-a mutat ochii la geam, acum, mai sigură pe tine, ai văzut orașul ca un mare animal rănit de timp, animal zbătându-se mereu în ghearele trecerii. iar oamenilor, în loc de destin, le-a făcut Primăria, cu beculețe colorate și steluțe, niște trasee numai pentru ei și umblă tot timpul pe o singură noapte. ținându-se de mâini. iubita mea cu moși crăciuni pe piept, străzile acestea, care te-au adus la mine, sunt intestine reci peste care trec, înfometați de viață și zbârliți, semenii mei, oamenii-câini.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate