Vînzătorul de ziare își numără măruntul
la colțuri de trotuare-nflorate țigăncile se ceartă
eu socotesc în gînd
ceasul ce nu mă iartă

uite vorbim uită în timp ce rostim
poemele în ritmuri sparte
din miezul minții la tine-n ușa visului bat cu degetu-ndoit
în fiecare noapte

îmi e un dor cumplit de-un asfințit
de-acela stop cadru
de îl descriu în cărți
prin ochiuri ample de hataia poeții beți și fără hărți

îți voi citi la telefon diseară
visul meu poemul fericit umbra mîinilor tale fine
cel mai adînc gînd cel mai al meu
bunăoară cel întru tine.