Mama Eternă nu e o femeie,
Ci albul văl trasând în duhuri cute,
Pătruns în seva rănilor tăcute,
Din cuget pur, în căile lactee.

Zeița lumii suie-n volburi mute
Și ne deschide cu fierbinte cheie
Hotar sublim cuprins într-o idee,
Statornic pisc înconjurat de ciute.

Șarpe de foc, arzândă-nsinuare
Prin venele din trup putregăit,
Poartă un prunc, sublimă desfătare,

În iubitoare brațe adormit.
Prin mine-l port și nu e de vânzare,
Copil etern, suav și primenit.




15 sept. 2004