În mine s-au stins candelabrele sălii de bal,
Valsul s-a oprit cu zuruit de geamuri sparte,
Vitraliile unor gânduri de iubire redevin incolore
Și eu mă asez în matcă, cuminte
(sau, poate, doar cumplit de obosită)
Ca și cum nicicând n-ar fi fost
Acele înspăimântător de frumoase furtuni
În pustiurile noastre
Pentru care acum
Avem acte de proprietate
În regulă.