agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-11 | |
M-am ascuns de ochii lor
Sub o idee.. Am rupt din ei începutul culorii Ochilor mei.. Am ghemuit în colțul camerei lor Sfarșitul razelor mele de soare.. Și m-am numit culoare.. Mi-am strans in brate Sfarșitul meu albastru Și l-am adus la celalalt Capat al culorii.. Încetul cu încetul Am reusit să ascund ziua de noapte, Și le-am răstalmacit timpii, pâna când Anul a ajuns jumătate de zi roșie, Luna s-a strecurat prin galbenul secundelor, Iar saptămâna a fost uitata printre, Printre cele 365 de culori pamântii... Și le-am numit culori.. Mi-am închis apoi ochiul, Pleoapei soarelui stâng, Și am plans o luna amară. Mi-am deschis apoi pleoapa culorii, Ochiului drept, Și am mișcat cu roșul de foc, luna. Am strâns puternic, Cu genele sfârsiturilor de curcubeu, Și luna a plâns, cu ochii soarelui O nouă culoare.. Mi-am mișcat în juru-mi picioarele, Roșii, galbene, albastre și mov, Și am alergat din capătul culorii, Restul copiilor ce purtau in picioare nori, I-am adunat într-un curcubeu, Și le-am ridicat în jurul mâinilor, Aripile culorilor grele, Zburând mereu invers, Invatând mereu să cada, Pană când i-am lovit de pămant, Si au explodat.. culori.. Mi-am plimbat apoi, Mana stânga în jurul, Buricului drept al primelor culori. Am învatat în șoapta, Să stric infinitul alabastrului, Cu stropi de galben.. Rupând mereu cu grija, Copiii mici de vată, din jurul Culorilor.. Mi-am împreunat mâinile, La spatele culorilor Și m-am ridicat sprijinit În culoarea ochilor tăi Cu grijă să nu stric Echilibrul umbrelor, Și strângînd mereu alte Mâini, Stranse la spatele Altor culori, Ridicate mereu, Pe umbrele culorilor ochilor tăi... Am păstrat pentru sfârsit Mâinile, Picioarele, Genele, Pleoapele Culorilor, ochilor copiilor verzi.. Le-am tocit atent sfârsitul culorii, Și mi-am cuprins cu mâinile, mâinile, Cu picioarele picioarele, Cu genele, genele, Cu pleoapele, pleoapele, Cu ochii, ochii, Și am plâns.. Pentru că ei nu știu, Ce inseamnă să fii culoare..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate