Te vezi purtat de valuri
Ca o bucla alba a marii.
Esti singur, inghitit de ceata,
Esti slab si nu faci fata.

Si-acum tu te rastesti la mine
Si vrei ca eu sa fiu de vina.
Sa stii ca nu am mila pentru tine.
Fa ce crezi ca e mai bine.

In lumea asta cruda si nepasatoare
Un sentiment de ura ia amploare.
Sa ia!... atat vor ei de la tine.
Sa-ti dea minciuni, asculta-ma pe mine.

Daca tot ai sa intalnesti
Pe orisicine ca-n povesti,
Care sa te-ajute, fara rugaciune...
Sa-l tii aproape ca pe-un nume!

De suparare incepi sa-njuri pereti.
Strange pumnii si sa nu regreti.
Caci asta-i pentru cei fara nadejde,
Si ai sa simnti cum viata-ti creste

Cu totii suntem pe aceasta strada:
Lunga, lata si neluminata.
Un singur lucru noi dorim,
In viata ca sa reusim.

Inca un lucru tu trebuie sa stii...
Ca tot asa ai sa ajungi sa fii;
Un visator cu ochii deschisi in aer liber
Fara stapan, fara prejudecati si lefter.

De-acolo tu mereu sa stii sa iesi,
Ca si Aladin zburand pe pres,
Sa-i pui pe toti cu capul la picioare,
Iar la sfarsit sa vezi ca tot te doare.

Si-acum ce faci? Te plangi in continuare?
Lasa-ti lacrimile si priveste in zare!
Cu totii zburam la fel ca tine,
Si negresit esti om la fel ca mine.