Mă gândesc că am pierdut
și fac un pas înapoi
mă gândesc că am câștigat altceva
fac un pas înainte
mă gândesc la cel care a fost
și-mi leg picioarele
să nu se-ntoarcă
mă gândesc la cel care este
și le dau drumul
să pășească
oscilez
trecut-prezent
pașii-mi alunecă
înapoi-înainte
smulge-mă din patinoarul
ieri-azi
în care alunec
conștient-inconștient
am amețit de-atâția pași
du-te-vino
trecutul mă doare
prezentul ești tu
dă-mi acum mâna pe care
mi-ai promis-o
și scoate-mă la malul
pe care tu îl știi
scoate-mă spre viitor
sau măcar spre
acum-mâine

mi-ai umblat prin
străzi negăsite de nimeni
mi-ai făcut noi
alei să mă întorc pe ele
acoperiș ai pus zidirilor
ruinelor părăsitelor
crezutelor uitări abandonuri
voite pentru a uita ce?
lăcaș ți-ai ridicat când
m-ai reclădit mie
într-un colț de suflet

mi-ai descoperit unghere
întunecate fără măcar
să bâjbâi ai găsit
viață unde deșert credeam
că e irevocabil
mi-ai înmugurit înflorit
înverzit înfrunzit
ramuri ce le credeam
uscate moarte de mult
m-ai arătat mie

ai ridicat baraje în
palmele-ți să oprești
ape sărate ce curgeau pe
obraji fără albii ai mei sau
ai tăi nu mai știu decât că
erau albastre albastre
când le-am privit în
adâncuri
ale tale
ale mele


poți tu să uiți?