si multe zile-as fi trait
visand in asteptare
momentul sa rasari...
s-apari...
plutind in abur de fantasma
infasurata in mister,
ca pacea sa mi-o tulburi
si dragostea sa imi renasca
sa pot iubi
sa pot trai
chiar, daca, poate,
doar gandul mai ramane
undeva ascuns intr-un cotlon de zare
albastru, blond...un vis frumos...
poate chiar prea frumos...
sa fie-adevarat.

....pentru atunci cand voi regreta
ca traiesc si, poate, doar o
lacrima calda va fi acolo sa ma
mangaie, scaldata in priviri
pierdute si moarte...