Din rai, mai buni am vrea sa fim,
Din oropsiti, mai joviali si liberi!
Dar umiliti suntem de-acest ciudat destin,
Ce interzice sa petrecem, sa bem licori si vin si beri.

Asa, legati de maini si de picioare,
Tot planuim o zi de rugaciune plina.
Dar mintea nu ne-asculta si parca ne si doare.
Pacat ca in zadar am luat lumina!

Partasi cu toti la sfant eveniment,
Si cautand solutia de supravietuire,
Tot facem juraminte...dar pripite, de moment,
Si tot uitam ce-nseamna pretuire.

Ne framantam continuu in necinstite munci,
Veseli si tristi, depinde cum privesti,
Trandafiri in jurul unei cruci,
Acesta e simbolul vietii omenesti.