agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1539 .



Atlass
poezie [ ]
primesc, fara sa-mi ceri!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Haddess ]

2005-04-21  |     | 



daca ar fi sa se termine totul intr-o singura clipa,
daca ar fi ca cerul sa se preschimbe in plumb
si sa cada de-o data peste lumea din oameni de zahar ars,
nu m-as teme de nimic, caci nu as avea timp sa ma tem.

iar apoi, daca mi-ar iesi prin piele oase noi
care-mbracandu-se-n pene s-ar face aripe,
m-as teme, caci aripe au doar ingerii, iar asta ar insemna
ca am murit, strivit de cerul de plumb.

m-as teme de moarte?
nu! m-as teme in schimb de eternitatea ei, de inexistenta unui sfarsit,
de capcana sufletului prins in afara unui corp de zahar ars,
dar as avea aripi....

si ce daca, la ce bun aripi, oricat de luminoase?
deasupra a ce sa mai zbori, proaspat nascutule inger,
daca lumea de bezea s-a naruit sub cerul prea greu pentru ca Atlass sa il mai poata sustine
pe umarul sau, fost muritor transformat in inger caruia aripile nu i-au servit nicicand?

m-au durut aripele crescand din piele si sange, pamant si apa vie
iar durerea a facut sa iasa broboane de sange pe fruntea mea proaspat innimbuita,
si fata mi s-a schimonosit intr-o grimasa de durere ... de nastere constienta ale carei dureri sunt doar ale mele,
am cazut, iar aripele inca neantinse mi-au acoperit goliciunea de fiinta cereasca.

"iata cerul", mi s-a spus, "am creat un cer nou si un pamant nou si o lume noua cu oameni din zahar ars,
iar acum te-ai nascut, noule Atlass, ce nu-ti vei intinde vre-o data aripa,
ridica-ti corpul ce nu va imbatrani vre-o data si primeste bolta cea noua pe umarul tau!"
asa mi s-a spus, iar eu am raspuns fara ca cineva sa intrebe: "primesc!".

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!