Nu știu să scriu nici n-am știut,
Sunt un biet poet-nepoet din stradă,
Ce-am dedicat stihuri-nestihuri;
Un biet versificator.
Nu sunt poet, mi-e frică de cuvinte,
De-albastrul cernelei ce pătează,
De condeiul cel bătrân din lemn,
Mi-e frică de condiții.
De-aș fi poet m-aș ști exprima,
De-aș fi poet m-ar fi iubit;
N-avea-ncotro,constrânsă de munții de caiete
Pline de visuri.
Sunt doar eu...un nepoet,
Ce-alină durerea prin cuvinte,
Ce-mbrățișează Carul Mare, cu lacrimi dimineața,
Și care sărută nădejdea cu-nflăcărare.
Poet...Nepoet...Poet!