Oh,inger negru,
intinde-ti aripile si zbori
departe,cat mai departe de fiinta-mi
incat in juru-mi sa se faca lumina din nou.

Caci tu domnesti asupra mea,
asupra mintii mele,
iar ca trofeu ai inima-mi
si sufletul meu piere...

Dar tu nu stii ca lacrimile-mi plang pe obrazul trist
si sangelui i-e frica sa-nainteze spre inima-mi indurerata,
ochii-mi sunt pustii si tulburi ca niciodata,
iar gura-mi e impietrita si-a ramas asa
cum ai lasat-o dupa ultimul sarut
si-acum asteapta altul s-o reinvie.

Ai mila,inger negru si hain,
ai mila de mine,
desfa-ma de-a ta vraja amagitoare,
reda-ma vietii si-ngaduie-mi sa retraiesc,
sa fiu din nou acea floare stralucitoare,
sa fiu din nou eu!