Respiratia se trezi sidefie,plina de margele eterice
si socoti cate secunde mai are pana la venirea ta,
acolo unde timpul da mana cu muntii
si unde ne sarutam iubirea sfanta spre vesnicie,
ca doi copii sculptati in albul de zapada,
ca doi sfiosi strengari prin roua si cascada
...si ai venit,un inger mi-a sarutat crestetul,
si am simtit cum creste drept un ochi
prin care azi vad florile din mucegai
si clipele suave cat mai stai
si lacrimi stranse in betii de fericire,
si ceturi limpezite de a soarelui sclipire,
uratul,tandru implinind frumosul
si relele patate cu binete,
mizerii crude lin nascand comori fierbinti
si lunglile tristeti absurde incununate in extaz,
prin el te vad asa cum esti
si cant,si vraja,si lumina,
mister asterni de sus in tihna...