Făuritorii de vise

Mările moarte mi-au trimis nisipul sărăcit de valuri.
Casele celor duși mi-au lăsat lut dar mai ales lacrimi,
Că și-așa aveau destule, majoritatea prefăcute.
Prăpăstiile și stâncile au prăvălit dintr-o dată
Gândurile din urmă ale celor ce atât le-au iubit
Încât nu le-au mai putut părăsi.
Din grădinile bolnave am luat frunzele triste,
Iar pădurile îndoliate mi-au întins brațe sângerânde,
Cu cioturi mute și muguri ce n-au mai înflorit.
Iar de la voi…de la voi am luat cuvinte…
Doar făuritorii de vise pot vindeca ce a murit.