În palida zvâcnire a tinerilor zori,
fluturi de sticlă dau târcoale
însă aduc cu ei ninsori
din mii de cioburi de cristale,
ce vor strapunge solul tern
scrutând o rază care-apare,
ce nu va lumina etern.
Ea stralucește dar dispare,
cerându-și prețul blestemat
de ultim licăr din cristale,
după ce viața le-a secat.
Și-apoi se-ascunde iar în zare.