in linistea pasilor
inabusiti in
moliciunea alba a zapezilor
ninse din
sufletul meu, metronomic,
curge bataie de inima.
Puls picurat, viata
spasmodic indusa in
organe de simt.
Carnuri si senzori,
intr-o menire buimaca
ma invata durerea.
Alte agregari de celule
ma invata zambetul.
Aprind lumina,netezesc
cu privirea o cohorta
din dorintele tale.
Tusesc un catren spre
a-mi face simtita
prezenta. Zambesti.
Imi faci o bezea
pentru multumire.
Amantul tau, Gandul,
invoca decenta.
Cu suflet strepezit plec,
asteptand sa imi vina iarasi
randul.