prea obosit să caut schimbare
mă-ntorc în penumbra a ceea ce pot
e loc pentru soare, e loc pentru o floare
chiar dacă alții o taie de tot

obiectivismul privit dinăuntru
strivește dorința...în avatar
accept pocăința..povața cea aspră
un "rău" necesar, nearbitrar

cu umilință stârpesc încrezutul
din mine... sau cea mai rămas
aștept cu candoare o rază de soare
să taie în umbra rămasă mare

mă scutur de praful lipit ca rugină
mă lepăd de rele, cu rele cu tot
încerc să ung o nouă mașină
cu apă curată...cât încă mai pot