agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-08 | | Înscris în bibliotecă de Raul Huluban
"Wer nie sein Brot in Tränen ass..."
GOETHE Răsare vechiul soare iarăși Și trebuie să-mi părăsesc Din nou acuma adăpostul, Să-mi cat pe ziua de-astăzi rostul — Vai, cine știe de-l găsesc! Pe uliți, umbre zgribulite Ici-colo, tot mai des răsar— Chemați de strigătul vieții, Grăbiți prin ceața dimineții, Trec oamenii la muncă iar. Cu pasul hotărât aleargă Ici un copil, ici un bărbat — Sunt veseli; unii râd sau cântă, Căci fiecare are-o țintă Și-un vis, de care e purtat. Se duc, și trist le cat în urmă În colț de stradă cum dispar — Orice noroc, orice plăcere Mi-ascund o tainică durere Și-aduc în ochii-mi lacrimi, iar! Mă simt așa, pe zi ce merge, Tot mai pierdut, tot mai străin, Ș-ades m-ademenește gândul Să-mi fac pe lumea asta rândul, Că sunt sătul de dor și chin... Dar totuși nu mă-ndur de moarte, Când glasul ei misterios Mă cheamă blând și mă-nfioară Și-n toate câte mă-mpresoară Resimt un farmec dureros. Că nu știu, ah! cât ești de dulce, Viață, cei ce-o zi n-au fost Dați frigurilor foamei pradă Și nici n-au tremurat pe stradă O noapte fără adăpost! Nici cei ce n-au purtat blestemul Iubirii fără de noroc, Cei ce uitați de lumea întreagă, Orfani de-orice ființă dragă, N-au rătăcit din loc în loc...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate