Se scurge timpul în tranșee Peste aceleași destine,
Surprinzând într-una clișee
De viață și gânduri meschine.

O crudă și barbară karmă
I-a transformat pe toți în câini
Cu mâinile uitate pe armă
Și armele uitate în mâini.

Ploaia cade, și o dată cu ea
Cade moartea din cer, iar apoi
Soldatul devine o stea,
Strălucind peste următorul război.