Privire de ascultare


Privire de negru în înger
mă pierd în starea cuvintelor.


dă-mi, Doamne, mîntuirea față de mersul lor
de la tainic la istorie. în fața mea,
lună, stele, soare, orizont vin
de la aparent la sensibil.


cel mai mic univers
despre care s-a scris vreodată vreun vers
îmi stă înainte precum o groapă a lui Thales.


între talpa Fiului Tău și mare
ai pus ceva, Doamne,
pe care eu vreau să-l sărut.


îmi ies dintre buze
cele mai sensibile lanțuri
care vor lega urechile lumii,
să nu plece după șoapte...