Imi ascund trupul vlaguit
cu ranile-i supurande
prin gropi sapate
la periferia unui cimitir.

Imi ascund chipul ars
de picurile lacrimilor amare
ars de focul viu al patimilor
in dosul unei masti cu chip de idiot
naiv, ce de la viata nu poate avea
mai mult decat paharul suferintei
vasnic plin.

Ma ascund prin grote si ruinele
fumegande al ingerilor regat.
Ma ascund prin morminte
in noapte, in ceata, in iadul inghetat
ascunzandu-ma de toate cele ce exista
pe acest pamant scarbavnic, blestemat.