Greața de egoism și ploaia de stele
Întinate cu glorii ușoare de leu
Plictisit de jungla emulațiilor grele
În imanența dulce fără Dumnezeu

Mă fac să umblu sub soare hai-hui
Să nu mai văd nevăzuturi aprinse
Cum stau ca și candele uitate în cui
Că-n lume nu-s bunuri în ele cuprinse

E textul formal mai bun decât toate
De aceea sunt mândru că pot muri
Neștiut de cine e vrednic și poate
Cuprinde minuni de cuvinte-n a fi.

Căci ce semnificații au materii grele
Când formele storc noroaie din stele?