Poemul celui neîndrăgostit


Sărut picioarele goale
și pierdute în iarbă,
căutate de timp...


tineri alergînd îndrăgostiți,
voi sînteți sensul
cuvintelor mele
care manîncă secunde răsărite în urmele voastre.


pe spatele stîncii
din mijlocul ierbii
se așază noaptea la odihnă,
iar eu vă aștept
în privirile ei sclipitoare.


mai am pentru voi răsăritul
și strigătul luminii pierdute,
îndrăgostiții mei cu trupuri uitate
în spatele nopții.


treziți în poemele mele,
vă întoarceți și-mi spuneți,
ca dintr-o oglindă,
să tac...


e mult mai bine pentru noi
să ne lași îmbrățișați, dormind,
așa cum sîntem,
împlinitori ai firii lumii.


îndrăgostiții mei,
eu doar vă sărut picioarele goale,
pierdute în iarbă...